names for all

Aici pe net, majoritatea dintre noi, semnam diferit de cum ne cheama si se pare ca pana si <viata virtuala> cere un <nume virtual>. Altii ne schimbam numele o data cu schimbarea religie. Nu-i un lucru foarte neobisnuit se pare, doar si calugaritele si calugarii il fac la intrarea in ordin.
Multi avem un nume magic, un nume wicca. Sa fie oare o dorinta de a
evada de propria noastra persoana pe care o percepem ca prea simpla,
prea comuna? sa fie oare pasaportul nostru cartre o lume magica? un
ajutor pentru a depasi frontierele realului?
Unii crestini spun ca e <pacat> sa-ti schimbi numele, asa cum e
pacat sa-ti schimbi religia, sau sa-ti schimbi sotul/soata (adica sa
divortezi).
E adevarat ca schimbarea numelui poate sa schimbe un destin?
Acestea si multe alte intrebari trebuie sa ni le fi pus inainte sa
ne alegem un nume magic si poate vom vedea ca primul act magic pe
care l-am facut, este tocmai ca ne-am schimbat numele.
Ce parerea aveti voi?

BB!

Hm,interesant.Dar adevarul e ca nu toata lumea se identifica pe sine cu numele primit la botez .Eu cred ca alegerea unui alt nume este un prim pas curajos de a zbura ,de a iesi din limitarea impusa de altii.

Sunt de acord cu tine. Cu atat mai mult, exista destul de multe persoane care desi au fost botezate intr-un fel, din motive complet necunoscute sau uitate, sunt numite altfel. Nu mai departe mama, pe care o chema Victoria si culmea ca toata lumea i-a zis Mariana Doar dupa ce a depasit varsta de 35 de ani, lumea a inceput sa o cheme...fara vre-un motiv clar...Victoria
Dar nimic nu e intamplator. Probabil ca si numele " impus" de parinti la botez e ceva de care avem nevoie si care isi are rostul sau cu siguranta. Tot asa, daca simtim c-am depasit numele, ca ne-am indepartat de el si nu mai vibreaza cu noi...avem tot dreptul sa-l schimbam. Aceasta schimbare, nici ea nu va intamplatoare.

Da,multi oameni trec prin situatia de a li se spune altfel.
Eu cind eram adolescenta as fi vrut sa ma cheme Nora.Nici azi nu simt sincer ca ma cheama Cristina.

E un element al initierii este a primi un nume nou. Am fost la cateva botezuri (catolice), unde preotul a mai dat inca un nume copilului, pe langa cel de la parinti.

Am discutat idea asta si la religie recent, si mi se pare interesanta: actul de a primi sau da un nume este un act care leaga o persoana. La nastere, copilul primeste numele de la parinti si apartine parintilor; un nume primit la botez arata ca acel copil apartine lui D-zeu; la casatorie, femeia primeste numele sotului, simbol ca apartine sotului; chiar si in Biblie, D-zeu i-a zis lui Adam sa dea nume tuturor fapturilor cuvantatoare si necuvantoare din gradina, decalarand ca toate ii apartin. Faza e din timpuri mai vechi, asta ca pare putin, pe buna dreptate, 'inapoiat' acuma.

In aceeasi logica, nu e oare un gest simbolic suprem a abandona numele vechi (catusele, intr-un fel), si a alege un nume pentru sine?