MM si blessed Samhain tuturor. Va doresc celor care nu au facut-o inca, distractie placuta de Halloween
Si am gasit o istorisire interesanta asupra rolului dovlecilor in aceasta sarbatoare. Vi-o redau in continuare:
De ce dovleci? Doar forma lor este de vină? Greu de spus exact, ceea ce se ştie cu siguranţă este că dovleacului încă din antichitate i s-au atribuit semnificaţii deosebite.
În vechiul Egipt el era venerat fiind considerat întruchiparea terestră a zeiţei Kolokassia. Cultul dovleacului este cunoscut în Africa, China şi Japonia. La chinezi el este simbol al abundenţei, fertilităţii(datorită mulţimii sâmburilor) regenerării şi imortalităţii. Mitologia sau legenda spune că strămoşul mitic al chinezilor Panku, ar fi scăpat cu viaţa din potopul mitic stând într-un dovleac. În alte legende se spune că Pangu ar fi fost un dovleac. În ceremonia nupţială, mirilor li se dădea vinul ritual din două jumătăţi de tigvă de dovleac, pentru a avea o viaţă bogată şi mulţi urmaşi ( evident aceasta înainte de revoluţia chineză şi legea planificării natalităţii).
La intrarea în lojile societăţilor secrete sunt puşi dovleci deoarece se crede că : ??? sunt un semn al regenerării spirituale, al accesului spre lăcaşul nemuririi”.(Jean Chevalier, Alain Gheerbrant – Dictionnaire des symboles)
În Laos legenda spune că oamenii s-ar fi născut din dovlecii crescuţi pe vrejul Axului Lumii.
La unele popoare africane, dovleacul simbolizează uterul femeii.
În aria Balcanică tigva este legată de cultul morţilor. În Serbia se umple cu apă şi se sparge la scoaterea mortului din casă, sau se pune în sicriu plină cu apă sau vin.
În obiceiurile româneşti de tip calendaristic dovleacul este asociat cultului strămoşilor, majoritatea mâncărurilor rituale din perioada posturilor şi zilelor de pomenire a morţilor sunt făcute din dovleac. În aria daco-română el este şi un simbol al abundenţei, astfel în nordul Moldovei s-a mai păstrat obiceiul ca de Anul Nou copiii să colinde cu o tigvă umplută cu seminţe de dovleac, pe care să le arunce peste casă şi să ureze rod bogat ( E. Bernea – Poezii populare în lumina etnografiei).
Dovleacul este considerat şi obiect apotropaic. Astfel mai există la sate obiceiul de a se planta dovleci în jurul casei, deoarece se consideră că vrejul său se înlănţuie precum şarpele mitic, apărând casa de forţele malefice.
În basmele româneşti vrejul care se înalţă pe un stâlp sau un pom este considerat un Axis mundi, o scară mitică pe care eroii basmelor comunică cu cerul sau pământul. De asemenea se întâlneşte frecvent tema naşterii miraculoase a unui erou de basm dintr-un dovleac, sau transformarea lui într-un dovleac, ???ceea ce denotă apartenenţa acestei plante la cultul strămoşilor” ( L. Şăineanu – Basmele românilor).
Deosebit de interesant mi se pare faptul că în Ardeal era (şi mai există) obiceiul ca toamna târziu, la culesul bostanilor (cum sunt denumiţi dovlecii), pe stâlpii fiecărei case să fie aprinse ???felinare” făcute exact precum Jack-o'Lantern, deşi nu era cunoscută serbarea Halloween. Din unele surse se spune că acestea ar fi avut rolul să gonească spiritele şi duhurile malefice, care în pragul iernii, în nopţi anume, bântuie prin lume.
Sursa:
http://www.tion.ro/engine.aspx/page/article-detail-page/cn/aradon-news-editor1-20061031-123625/dc/im%3Aall%3Anews-world/ag/im-online