UNICORN

suflet si magie
 
AcasaInregistrareConectare

Distribuiži | 
 

 Feminitate si ocultism

In jos 
AutorMesaj
Leija

avatar

Numarul mesajelor : 17
Varsta : 38
Localisation : Bucuresti
Data de inscriere : 21/10/2006

MesajSubiect: Feminitate si ocultism   Vin Noi 17, 2006 9:11 am

Feminitate si ocultism (partea I)
de Mihaela Frunza
(Teaching Assistant
Department of Systematic Philosophy
Babes-Bolyai University, Cluj, Romania)

Asa cum aratã Susan Starr Sered, religia este domeniul care s-a arãtat cel mai rezistent fatã de noua dimensiune oferitã de studiile feministe; fapt oarecum paradoxal, deoarece studiile antropologice indicã o mare diversitate de religii īn care rolul principal īl joacã femeile. De asemenea, unul dintre factorii asociati īn mod constant feminitãtii este irationalitatea, emotivitatea, ceea ce le face pe femei sã fie un subiect mai potrivit pentru practicile religioase. Totusi, nu trebuie sã īntelegem de aici cã religiozitatea ar fi apanajul exclusiv al femeilor. Asa cum aratã Edward H. Thompson Jr., analize cantitative si calitative recente tind sã demonstreze cã trãsãtura “religiozitãtii” tine mai degrabã de prezenta feminitãtii (este legatã deci de gen) si nu de faptul biologic de a fi femeie[1].
“Comportamentul” diferit al religiei fatã de componenta de gen este explicat de Susan Starr Sered ca o consecintã a existentei a douã straturi ontologice a conceptului de “femeie”. Pe de o parte avem de-a face cu “femeile ca agenti”, referitor la femeile reale care sīnt implicate īn diverse grade īn actiunile religioase, pe de altã parte persistã “Femeia ca simbol”, construct simbolic ce condenseazã genul, sexul, sexualitatea, dar si alegorii, metafore, ideologie, fantezie si (īn cazul religiilor dominate de bãrbati) proiectiile bãrbatilor despre femei[2].
Desi aceastã dublã caracterizare a femeii – ca agent si ca simbol – influenteazã īn fapt toate sferele vietii sociale, religia pare a fi domeniul cel mai marcat de ea, deoarece la acest nivel simbolul joacã un rol hotãrītor. Totusi, specificitatea religiosului si rezistenta acestuia la strategiile studiilor de gen nu a īmpiedicat discursul feminist asupra relatiilor dintre gen si religie. Literatura feministã pe aceastã temã este organizatã īn jurul a trei teme: una vizeazã restaurarea mesajului originar al religiilor, presupus neutru fatã de gen (grupul feminismului reformator); o alta considerã cã “problema femeii” este adīnc īnrãdãcinatã īn simbolurile traditiei religioase, astfel īncīt feminismul contemporan trebuie sã ajute la crearea unor ritualuri si interpretãri orientate spre femei; īn fine, īn ipostaza cea mai radicalã, feministele argumenteazã cã religiile existente contribuie la mentinerea patriarhatului, iar eforturile feminismului contemporan trebuie sã se axeze spre crearea unoi noi religii care sã reflecte adecvat spiritualitatea femininã[3].
Īn cele ce urmeazã am ales pentru analizã un exemplu care se īncadreazã īn ultima temã. Exemplul este cel al vrãjitoriei contemporane, care, spre deosebire de vrãjitoria traditionalã, se compune din practici si premise teoretice axate majoritar pe femei (avīnd chiar o ramurã distinctã de inspiratie feministã). Vom trece īn revistã astfel contextul contemporan care a fãcut posibilã cresterea īn amploare a vrãjitoriei dupã o aparentã perioadã de diminuare a importantei sale, urmīnd apoi sã ne concentrãm asupra fenomenului īn sine.

Renasterea ocultismului īn lumea contemporanã

Īn peisajul contemporan asistãm la o recrudescentã a magiei si vrãjitoriei, proces īn care “strãvechile ritualuri si practici magice renasc, revenind īn actualitate. Ele invadeazã nu numai clasicele toposuri rurale, ci si spatiul citadin modernizat. Aici, magia se impune īn forme postmoderne cum ar fi luciferismul televizat, cabinetele de descīntãtori, ghicitul tehnologizat mijlocit de ordinator etc”[4].
Cercetãtorul religiei poate constata cã atractia actualã pentru fenomenele de tip ocult nu mai provine dintr-o simplã curiozitate si nici nu traduce un fenomen de marginalitate socialã. Fr. Champion constatã proliferarea īn spatiul culturii occidentale a religiozitãtilor paralele (subīntelegīnd prin acest termen toate religiile necrestine, diferitele esoterisme, toate credintele si practicile parareligioase) caracterizīnd manifestarea acestor religiozitãti paralele prin sintagma “nebuloasa mistico-esotericã”[5]. Aceasta prezintã sapte trãsãturi fundamentale:
1) Centralitatea acordatã ideii de “experientã”; leitmotivul este: nu trebuie sã crezi, trebuie sã experimentezi.
2) Obiectivul adeptilor este transformarea de sine datoritã unor tehnici psihocorporale sau psihoesoterice: yoga, meditatie, dansuri sacre etc.
3) Mīntuirea vizatã priveste viata pe pãmīnt si este conceputã dupã criteriile dominante īn societatea actualã (ea implicã de pildã sãnãtatea).
4) Predominã o conceptie holistã despre lume, care refuzã separarea dualistã a religiilor abrahamice (a umanului de divin, a lumii materiale de cea supranaturalã).
5) Se manifestã un optimism īn ce priveste posibilitatea omului de a se dezvolta, īn ce priveste evolutia lumii.
6) Este propovãduitã o eticã a dragostei, suficientã pentru a asigura un comportament just, atīta vreme cīt originea rãului nu este pãcatul, ci frica sau ignoranta.
7) Este practicat un joc al harismei, cītã vreme nebuloasa mistico-esotericã este alcãtuitã din grupuri de afinitãti organizate īn jurul unor lideri alesi individual si recunoscuti pentru calitãtile lor[6].
A. Faivre stabileste mai multe elemente fundamentale a ceea ce s-ar putea numi fondul comun al credintelor de tip esoteric:
1. Natura este gīnditã ca fiind vie, iar cosmosul ca fiind complex, plural si ierarhizat. Magia s-ar sprijini pe cunoasterea retelelor de simpatie si antipatie care leagã lucrurile si fiintele.
2. Īntre microcosmos si macrocosmos pot fi stabilite corespondente; publicul contemporan cautã aceste corespondente ca termeni comuni ai diferitelor traditii, presupunīnd o omogenitate de bazã īntre conceptiile asupra sacrului.
3. Imaginatia vizionarã, pe care se bazeazã orice gīndire esotericã, se serveste de simboluri si imagini cu scopul cunoasterii medierilor īntre lumea supranaturalã si naturã.
4. Orice cunoastere esotericã se transmite fie prin traditie autenticã institutionalizatã, fie printr-un raport initiatic īntre maestru si discipol.
5. La acestea se adaugã ideea subiacentã a posibilitãtii ameliorãrii omului si naturii, care sustine diversele variante ale “salvãrii” omu­lui si naturii, a posibilitãtii metamorfozei, a transmigrãrii sufletelor si a unei a doua nasteri[7].

Sursa: “Journal for the Study of Religions & Ideologies” - http://www.jsri.ro/
Sus In jos
http://www.thecoven.tk
Leija

avatar

Numarul mesajelor : 17
Varsta : 38
Localisation : Bucuresti
Data de inscriere : 21/10/2006

MesajSubiect: Re: Feminitate si ocultism   Vin Noi 17, 2006 9:17 am

Feminitate si ocultism (partea a II-a)
de Mihaela Frunza

Caracteristicile vrãjitoriei contemporane

Printre componentele “nebuloasei mistico-esoterice” se numãrã si revigorarea traditiei vrãjitoriei. Īn cele ce urmeazã, ne vom ocupa cu precãdere de acele ramuri ale vrãjitoriei care s-au dezvoltat īn ultimele decenii īn subcultura ocultã britanicã, de unde au migrat īn alte tãri, īn special īn S.U.A. Existã īn principal douã ramuri majore ale vrãjitoriei: mai īntīi Wicca sau vrãjitoria traditionalã (traditional witchcraft) fondatã de Gerald Gardner (1954) si apoi vrãjitoria feministã (feminist witchcraft), promovatã de feminismul radical care exploateazã consecintele lucrãrilor lui Jules Michelet (1862), Matilda Gage (1893) si Margaret Murray (1921)[8]. Diferenta principalã constã īn faptul cã īn vrãjitoria traditionalã este venerat un cuplu de zei – Marea Zeitã si Zeul Īncornorat (The Great Goddess and the Horned God), īn timp ce vrãjitoria feministã acordã importantã doar Zeitei, īn diversele sale īntruchipãri.
Existã apoi o diferentiere īn interiorul vrãjitoriei feministe īntre feministele liberale, care includ si bãrbati printre membri si feminismul Dianic (Dianic feminism), īntemeiat de Zsuzsanna Budapest (1970), care nu acceptã decīt femei, īn general lesbiene[9].
Sintetizīnd mai īntīi diferentele dintre aceste grupuri, Elizabeth Puttick aratã cã domeniile de divergentã sīnt trei: sexualitatea, autoritatea si clasa. Feministele vrãjitoare considerã cã accentul pus de Wiccani pe polaritatea genurilor este heteroxist si irelevant; īn replicã, Wiccanii sustin cã īn felul acesta este recuperatã totalitatea. Mai departe, adeptii Wicca sīnt majoritar heterosexuali, īntrīnd īn conflict cu femininul Dianic. Īn ce priveste autoritatea, adeptii Wicca acordã privilegii sporite Marelui Preot si Marii Preotese, īn timp ce vrãjitoarele feministe favorizeazã structuri mai deschise si mai libere, unele preferīnd chiar sã lucreze singure. Īn ultimul rīnd, adeptii Wicca apartin asa-numitei middle-class si uneori chiar claselor superioare, īn timp ce adeptii feministi sīnt mai degrabã anarhisti si rebeli[10].
Douã trãsãturi comune caracterizeazã fenomenul vrãjitoriei īn acest context: mai īntīi, el este inclus īn cadrul vrãjitoriei contemporane, īn al doilea rīnd, practicantii sãi sīnt īn majoritate femei. Pentru a analiza mai bine acest fenomen, vom apela mai īntīi cu titlu general la douã modele explicative – unul īn ce priveste fenomenul contemporan al vrãjitoriei, celãlalt relativ la modelul unei religii preponderent feminine. Primul model este constituit de analiza socio-antropologicã a lui Claude Rivière asupra vrãjitoriei contemporane. Īn opinia lui Rivière, patru sīnt caracteristicile vrãjitoriei astãzi:
Mai īntīi, vrãjitoria a pierdut o parte din coerenta sa de altãdatã ca urmare a slãbirii credintei īn diavol, īnsã se mentine ca variantã a unui sistem de credinte, de reprezentãri si de practici. Apoi, demonicul se refugiazã īn povesti si legende; autonomizīndu-se, evenimentul vrãjitoresc suscitã rumoarea si circulã sub formã de poveste. Īn al treilea rīnd, se poate spune cã existã mai degrabã persoane vrãjite decīt vrãjitori, iar interesul celui vrãjit (subiect al unor nenorociri repetate) se īndreaptã mai degrabã asupra mijloacelor de protectie si apãrare īmpotriva vrãjilor. Īn fine, vrãjitoria se raporteazã la ceea ce se poate numi circulatia fortei vitale, respectiv capacitatea individului de a-si asigura supravietuirea economicã si socialã. Cel ce desface vraja devine astfel vrãjitorul vrãjitorului[11].
Al doilea model se referã la ceea ce Susan Starr Sered numeste “religiile dominate de femei”. Ea subliniazã cã, desi impactul genului asupra religiei este unul limitat (religiile femeilor nefiind diferite īn mod esential de cele ale bãrbatilor), el este totusi unul semnificativ īn ce priveste felul īn care sīnt imaginate fiintele supranaturale, modul īn care sīnt performate ritualurile, etc.
Īn opinia lui Susan Starr Sered, urmãtoarele trãsãturi caracterizeazã cu precãdere religiile dominate de femei:
Ceea ce caracterizeazã detinerea autorirãtii īn religie de cãtre femei este accentuarea personalitãtii sau a puterilor supranaturale mai degrabã decīt ierarhia sau conducerea unui cult/bisericã.
Femeile sīnt atrase de religiile salvãrii si mai putin de religiile care au o orientare decis militantã sau politicã.
Religiile dominate de femei se caracterizeazã printr-o orientare cãtre lumea de aici care neutralizeazã diferenta dintre sacru si profan. Īn consecintã, divinitãtile venerate de femei sīnt īn mare mãsurã imanente.
Religiile dominate de femei tind sã punã un accent mai mare pe ritual decīt pe teologie.
Femeile sīnt preocupate īn special de stabilirea si mentinerea conexiunilor (dupã modelul relatiilor de familie); astfel, o mare parte din ritualurile feminine au īn vedere hrana sau vindecarea.
Īn fine, temele esentiale si comune tuturor religiilor dominate de femei sīnt maternitatea si dominatia patriarhalã[12].
Cele douã ramuri principale ale vrãjitoriei britanice pot fi īntelese mai bine dacã īncercãm sã le raportãm la consideratiile lui Rivière si ale lui Susan Starr Sered, precizīnd atīt asemãnãrile cīt si diferentele fatã de cele douã modele schitate:
Astfel, Diavolul a dispãrut complet din sistemul de reprezentãri al vrãjitoriei contemporane. Īn cazul religiei Wicca, cele douã zeitãti alcãtuiesc un cuplu mai degrabã complementar decīt polar, iar īn cazul vrãjitoriei feministe Zeita include aspecte atīt benefice cīt si malefice, ea īntruchipīnd simultan viata, moartea si renasterea. Acest lucru īnsã, departe de a slãbi coerenta internã a sistemului de credinte si practici, īl consolideazã. Practicantii nu se mai simt obligati sã motiveze originea rãului īn lume, nici sã dezvolte teorii asupra liberului arbitru, ci se pot concentra asupra tehnicilor efective de eliminare a rãului concret si prezent (care vizeazã, de pildã, structurile inerente ale patriarhatului, cum este cazul īn vrãjitoria feministã)[13].
Rumoarea care acompaniazã reīnvierea traditiei vrãjitoriei ne avertizeazã cã avem de-a face cu un fenomen destul de controversat si care redesteaptã īn unele cazuri temeri ancestrale[14]. Mai īntīi, este semnificativ faptul cã fenomenul vrãjitoriei a putut sã se constituie de-o manierã cīt de cīt organizatã – īn Anglia cel putin – de-abia dupã 1951, an īn care au fost abolite vechile legi īmpotriva vrãjitoriei (!). De asemenea, trebuie sã mentionãm cã, desi nu se mai pune problema unei reiterãri a “vīnãtorii de vrãjitoare”, īn S.U.A. “acuzatia” de vrãjitorie poate sã conteze īn cazul īncredintãrii copilului īntr-un proces de divort[15].
Problema protectiei īmpotriva vrãjilor este importantã doar pentru cei care se tem de vrãjitoare si nu constituie o dimensiune esentialã. Pentru diversele comunitãti de vrãjitoare functioneazã o eticã a tolerantei si libertãtii, sintetizatã īn “legea cu trei fete” (three-fold law): “Fãrã sã faci nici un rãu, fã ceea ce vrei” (And in harm none, do what you will) deoarece orice faptã se īntoarce īmpotriva fãptuitorului cu fortã īntreitã[16].
Vrãjitoria este īntr-adevãr o problemã de circulatie a fortei vitale, īnsã conotatiile social-economice sīnt mai putin subliniate. Accentul cade īn special pe sesizarea ritmurilor naturii si pe folosirea lor prin intermediul ritualurilor ciclice.
Īn ce priveste detinerea autoritãtii, atīt īn ce priveste traditia Wicca cīt si vrãjitoria feministã se remarcã preferinta pentru grupurile mici de practicanti care īn principiu nu se supun nici unei ierarhii exterioare superioare. Īn interiorul grupului existã conducãtori (Marele Preot si Marea Preoteasã īn cazul Wicca) īnsã acestia se schimbã periodic.
Vrãjitoria se īncadreazã mai degrabã īn cadrul religiilor salvãrii decīt īn cel al religiilor militante, dacã tinem seama de faptul cã nici una din traditii nu īncurajeazã īn mod special prozelitismul, ba chiar īl dezaprobã. Totusi, desi ambele ramuri pun accent pe salvarea personalã, īn cazul vrãjitoriei feministe existã totusi o importantã componentã politicã si militantã, manifestatã de pildã īn cazul protestelor fatã de campaniile nucleare. Aceastã componentã este manifestã si īn cazul feminismului Dianic, īntemeietoarea curentului, Zsuzsanna Budapest spunīnd cã vrãjile nu valoreazã nimic fãrã implicarea activã īn plan politic[17].
Cīt priveste orientarea fatã de aceastã lume, ambele traditii sīnt convergente: ceea ce conteazã este lumea de aici, Zeita (si Zeul) sīnt imanenti, natura reprezintã “corpul lui Dumnezeu” si īn consecintã viata trebuie respectatã sub toate formele ei. Īn aceastã directie sīnt īndreptate preocupãrile ecologice ale adeptilor vrãjitoriei, īntīlnindu-se astfel cu curentul ecofeminist.
Si īn acest caz existã o apropiere fundamentalã īntre vrãjitorie si religiile dominate de femei. Teologia (sau thealogia) vrãjitoriei este extrem de redusã si putin dezvoltatã. Zeitãtile venerate sīnt simple reiterãri ale zeitelor din panteonul grecesc sau germanic (Gaia, Artemis=Diana, Hecate, Brigid etc.) sau personificãri a femininului anonim si universal (a se vedea Marea Zeitã sau pur si simplu Ea cea Mare). Preocuparea principalã este si de astã datã de ordin practic, vizīnd reuniunile periodice ale grupurilor de adepti cu ocazia sabaturilor si/sau a esbaturilor[18] cu prilejul cãrora se desfãsoarã ritualurile de vindecare. De asemenea, sīnt extrem de importante ritualurile de initiere sau dedicatia (cel putin īn cazul traditiei Wicca).
Problema relationãrii este centralã īn cazul vrãjitoriei, multe din ritualurile vrãjitoresti desfãsurīndu-se sub forma unor cercuri de participante cu mīinile īnlãntuite pentru a simboliza legãturile care le unesc īntre ele si cu natura-Zeitã[19]. Dacã īn ce priveste hrana īn general nu existã prescriptii speciale fatã de alte religii (desi multi adepti ai vrãjitoriei sīnt vegetarieni), vindecarea este o componentã dominantã a ritualurilor vrãjitoresti.
Dimensiunea maternitãtii este inclusã īn revalorizarea generalã a corpului feminin cu toate atributele sale care favorizeazã apropierea sa fatã de naturã (nasterea, hrãnirea din corp, menstruatia etc.). Cīt despre problema dominatiei patriarhale, ea este evidentiatã īn special īn vrãjitoria feministã (unde mare parte a ritualurilor de vindecare au īn vedere tocmai vindecarea tarelor patriarhatului, a cãror interiorizare a condus la īmbolnãvirea femeilor). Īnsã si traditia Wicca manifestã o atitudine mai deschisã fatã de femei decīt alte religii, oferind īn plus o variantã de practicare a egalitãtii īntre femei si bãrbati īn interiorul grupurilor de adepti.

Sursa: “Journal for the Study of Religions & Ideologies” - http://www.jsri.ro/
Sus In jos
http://www.thecoven.tk
Leija

avatar

Numarul mesajelor : 17
Varsta : 38
Localisation : Bucuresti
Data de inscriere : 21/10/2006

MesajSubiect: Re: Feminitate si ocultism   Vin Noi 17, 2006 9:24 am

Feminitate si ocultism (partea a III-a)
de Mihaela Frunza

Interferente ale vrãjitoriei cu alte curente culturale

Reīnvierea interesului pentru vrãjitorie nu este un fenomen de sine stãtãtor. Ea poate fi corelatã cu alte douã curente care au influentat vrãjitoria: ecologismul īn varianta ecofeminismului si neopãgīnismul ca īncercare de a reīnnoda legãtura cu traditia religiei anterioare celei indo-europene.
a) Vrãjitorie si ecofeminism
Termenul de eco-feminism a fost construit īn 1972 de cãtre Francoise d’Eaubonne. Principala tezã a ecofeminismului (prin care intrã de altfel īn relatie cu vrãjitoria feministã) se referã la existenta unei relatii istorice, simbolice si politice īntre denigrarea naturii si a femeii īn cultura occidentalã. Aceastã denigrare s-a afirmat treptat īn filosofie prin consolidarea gīndirii dualiste. Conceptul de gīndire dualistã se referã la elaborarea celor douã notiuni europocentrice de “masculin” – asociat cu rationalitatea, spiritul, cultura, autonomia si sfera publicã si de “feminin” – asociat īn mod corelativ cu emotia, corpul, natura, relationarea, receptivitatea si sfera privatã. Īn paralel s-au dezvoltat o sumã de asumptii esentiale pentru patriarhat: cã seria de atribute asociate masculinului este superioarã seriei de atribute asociate femininului; cã femininul existã īn slujba masculinului; cã relatia dintre cele douã este esential agonisticã; si cã logica dominatiei culturii si masculinului trebuie sã prevaleze asupra naturii si femininului.
Denuntīnd caracterul sexist al acestor asumptii, ecofeministii tind sã explice criza mediului īnconjurãtor ca pe o consecintã logicã a modului de gīndire dualistã ce a caracterizat patriarhatul pīnã īn prezent si care a condus la denigrarea naturii īn paralel cu oprimarea femeii. Cu alte cuvinte, “naturismul” (exploatarea naturii) face sistem cu rasismul, clasismul si sexismul. Ecofeminismul criticã filosofia enviromentalistã, sustinīnd cã aceasta trebuie sã abandoneze pozitiile presupus gender-free, individualismul abstract si fixatia asupra “drepturilor” (de orice fel: ale omului, ale animalelor etc.) si sã realizeze cã relatiile umane (īntre sine si restul lumii) sīnt constitutive si nu periferice. Din punct de vedere politic, ecofeministii īncearcã sã opreascã politicile si practicile distructive si sã creeze alternative īnrãdãcinate īn legitimitatea bazatã pe comunitãti care ancoreazã bunãstarea societãtilor umane īn bunãstarea īntregii comunitãti de pe pãmīnt.
Ecofeministii sustin cã drumul spre biocentrism trebuie sã treacã printr-un antropocentrism autentic (nu unul reductionist, rationalist). Pe o pozitie similarã se situeazã si ecologia de profunzime (deep ecology) care propune, pentru reevaluarea naturii, solutia identificãrii sinelui cu natura. Val Plumwood identificã trei posibilitãti: cea a sinelui indistinct, al mediului (milieu) ca si concept unificator care sã dizolve separatia dintre lumea naturii si cea a omului; cea a sinelui extins (īn care nu se mai produce identitatea sine-lume, ci doar o identificare printr-o mai mare empatie, la limitã prin autosacrificiu); īn fine, cea a sinelui transcendent sau transpersonal (care presupune o identificare impartialã cu toti particularii).
Comentīnd aceste sugestii ale ecologiei de profunzime, Mihaela Miroiu considerã cã o abordare ecofeministã ar avea de ridicat mai multe obiectii: astfel, presupunerea unui sine indistinct i se pare “fortatã” (nu mã pot identifica la infinit cu ceilalti, deoarece asta presupune propria mea anihilare); autosacrificiul sinelui extins este tot o formã de egoism, deoarece subīntelege faptul cã eu cunosc ceea ce īsi doresc ceilalti; īn fine, un sine transcendent sau transpersonal nu poate fi (potrivit sugestiei pe care o aduce particula “trans”) decīt un sine destrupat, care refuzã imanenta acestei lumi si deci reisnaureazã separatia dintre spirit si naturã[20].
Apropierea dintre vrãjitorie si ecofeminism se realizeazã cel mai bine dacã luãm īn considerare latura spiritualã a acestuia din urmã. Din punct de vedere spiritual, ecofeministii sīnt atrasi īnspre practici si orientãri care alimenteazã experienta nondualitãtii si reverentei fatã de acest īntreg sacru care este cosmosul. Se poate remarca faptul cã ecofeminismul este mai apropiat de vrãjitoria feministã decīt de cea traditionalã, prin refuzul perspectivei dualiste.
Dimensiunea spiritualã a ecofeminismului īncearcã sã ofere o alternativã la lumea occidentalã fragmentatã si alienatã, propunīnd o reconceptualizare radicalã care onoreazã integrarea holisticã: interconexiune, transformare, īntrupare (embodiment), solicitudine (care) si dragoste. Multi ecofeministi considerã cã existã suficiente temeiuri pentru a utiliza o imagerie femininã īn relatie cu “divinul” sau cu misterele ultime ale cosmosului, īn special īn societãtile patriarhale. Acestia se apropie de spiritualitatea Zeitei apreciind faptul cã sacrul este imanent fatã de pãmīnt, fatã de corpurile noastre si fatã de īntreaga comunitate cosmicã[21]. Perspectiva holisticã si venerarea Zeitei ca īntruchipare a sacrului imanent īn naturã sīnt īmpãrtãsite si de vrãjitoria feministã.
Pe o linie paralelã se situeazã o altã preocupare a ecofeminismului, cea legatã de criticarea conceptiei patriarhale asupra divinitãtii. Monique Dumais enumerã trei etape ale acestei critici: punerea īn valoare a dimensiunii imanente a lui Dumnezeu, denuntarea unei traditii spirituale a dominatiei si transformarea simbolisticii crestine[22].
Prima etapã este evidentiatã de lucrãrile lui Rosemary Radford Ruether si Starhawk. Rosemary Radford Ruether propune īn Gaia & God reabilitarea zeitei grecesti a pãmīntului, Gaia, ca alternativã la Dumnezeul monoteismului. Imaginea zeitei ne obligã sã considerãm Pãmīntul ca pe un sistem viu, comportīndu-se ca un organism unificat. Īn continuare, Starhawk (care se declarã simultan adeptã Wicca si feministã vrãjitoare) propune stabilirea unei spiritualitãti centrate pe pãmīnt (Earth-based spirituality) ce se sprijinã pe trei concepte: imanentã, conexiune si comunitate – aceasta pentru cã pãmīntul este un corp viu si noi facem parte din fiinta sa. Starhawk se situeazã astfel simultan īn traditia vrãjitoriei si īn cea ecologicã, propunīnd legãturi īntre cultul Zeitei si miscarea ecologicã: ambele tind sã aboleascã relatiile de dominare si sã promoveze viata.
Traditia spiritualã a dominatiei este denuntatã de Anne Primavesi īn From Apocalypse to Genesis, care reprezintã o relecturã radicalã a Genezei 1-3, īn lumina paradigmei ecologice. Ea propune un parcurs diferit de cel al teologiei traditionale: īn loc sã considere creatia īn trecut si apocalipsa īn viitor, ea situeazã apocalipsa īn prezent, īntrevãzīnd o nouã creatie īn viitor. Aceastã perspectivã ne determinã sã cãutãm o regenerare a vietii. Paradigma ecologicã presupune existenta unei conexiuni īntre toate ecosistemele planetei si Pãmīnt, ceea ce reprezintã o modalitate de a gīndi lumea īn complexitatea si totalitatea sa, modalitate alternativã fatã de sistemul ierarhic-dualist care s-a impus īn gīndirea occidentalã.
Īn ce priveste etapa transformãrii simbolisticii crestine, īn lucrãrile lui Anne Primavesi si Sallie McFague se impune metafora lumii ca si corp a lui Dumnezeu, care ne scoate din domeniul imaginilor regaliste si imperialiste ale divinitãtii, propunīnd modelul unui corp divin spiritualizat care uneste transcendenta si imanenta.
b) Neopãgīnism si vrãjitorie
Neopãgīnismul cuprinde īn general o mare varietate de practici, care se īntind de la studiul general al “misterelor pãmīntului” la druidism, vrãjitorie, magie īnaltã (high magic), magia haosului (chaos magick). Elizabeth Barette, īn Contemporary Paganism, sustine cã majoritatea acestor practici religioase au precedat matricea iudeo-crestinã. Dacã īnaintãm suficient de mult īn timp, strãmosii tuturor au practicat la un moment dat o religie pãgīnã – ale cãror rãmãsite le gãsim īn picturile rupestre, īn morminte sau statui.
Credintele general acceptate de cãtre neo-paganisti sīnt similare cu cele ce sustin vrãjitoria si īn bunã mãsurã ecofeminismul. Ele au īn vedere sacralitatea naturii īn īntregul sãu, proclamarea responsabilitãtii fiecãruia dintre noi fatã de mediul īnconjurãtor, necesitatea practicãrii magiei doar īn scopuri benefice, afirmarea virtutii tolerantei. Personificarea cea mai rãspīnditã a Zeitei īn interiorul neopãgīnismului o reprezintã Gaia, care reprezintã Marea Zeitã īn rolurile sale de Pãmīntul Mamã si de Creatoare[23].
Diversi cercetãtori au īncercat reconstruirea pãgīnismului “originar”, care a stat la baza varietãtii de culte care astãzi include si vrãjitoria. Numele cel mai invocat īn acest sens este cel al lui Margaret Murray, care a considerat cã vrãjitoria din Europa Occidentalã īnfieratã de Bisericã era rãmãsita unui cult pãgīn al fertilitãtii ai cãrei adepti erau femei. Dupã cum aratã Mircea Eliade, aproape toatã constructia cãrtii era gresitã cu exceptia afirmatiei cã a existat un cult precrestin al fertilitãtii si cã reminiscentele acestui cult pãgīn erau stigmatizate īn Evul Mediu ca vrãji[24]. Similar, Eliade aratã cã si īn Italia au fost descoperite urme care dovedeau prezenta unui cult popular al fertilitãtii, de cãtre Carlo Ginzburg, si cã investigatiile din cultura popularã romāneascã au condus la concluzii similare.
O ipotezã īncã si mai ambitioasã si care urcã mult mai mult īn timp este avansatã de Marija Gimbutas. Pornind de la descoperiri arheologice din Europa sud-esticã si dunãreanã, ea presupune existenta unei civilizatii neolitice ce a precedat venirea indo-europenilor. Aceastã civilizatie a Vechii Europe era (sau ar fi trebuit sã fie) matrifocalã dacã nu matriarhalã, deoarece panteonul sãu cuprindea un mare numãr de zeite si cītiva zei[25].
Este interesant de comparat reconstructia religiei Vechii Europe cu mai recentele manifestãri ale vrãjitoriei si neo-pãgīnismului. Īn cele ce urmeazã, am grupat similitudinile[26].
Mai īntīi, diversele zeitãti feminine ale acestei civilizatii pot fi grupate pe trei categorii. Prima este Creatoarea sau Atotdãruitoarea, zeita-pasãre care dãruieste viata dar o si curmã. A doua categorie este zeita regenerãrii si transformãrii, care reprezintã potentialul embrionic al vietii. A treia categorie este reprezentatã de fertilitate si nemurire, zeita-sarpe si zeita-gravidã. Or, unul dintre simbolurile importante ale neo-pãgīnismului este zeita triplã: fecioarã, mamã si babã (crone).
Tãrīmul zeitelor este cerul, pãmīntul si lumea sub-pãmīnteanã. Conceptul de principiu divin feminin este manifestat īn formã umanã, animalã si abstract-simbolicã. Manifestãrile lui sīnt pretutindeni, venerarea lui fiind legatã de ciclul infinit al vietii, mortii si renasterii. Regãsim aici atīt ideea imanentei zeitei īn naturã, cīt si conceptul de ciclicitate valorificat īn vrãjitorie.
Principiul masculin, apãrīnd ca animal sau ca falus, servea la regenerarea puterilor zeitei. Īnsã principiul feminin era considerat creator si etern, īn timp ce cel masculin era privit ca spontan si efemer. Primul caz este cel īmbrãtisat de traditia Wicca, pentru care femininul si masculinul sīnt polaritãti complementare, īn timp ce partea a doua a afirmatiei īsi gãseste ecou mai degrabã īn vrãjitoria feministã.
Preponderenta figurinelor feminine descoperite īn sanctuare sugereazã cã activitãtile religioase cãdeau īn mare parte, dacã nu exclusiv, īn sarcina femeilor. Or, ambele traditii ale vrãjitoriei sīnt centrate īn mai mare mãsurã pe femei decīt pe bãrbati.
Practicile religioase elaborate de femei includeau īn dezvoltarea ritualului cele patru elemente: aerul (esente parfumate), pãmīntul (pīinea si obiectele din lut), focul (opaitele si cuptoarele) si apa (lichidul din vase). Desi, fireste, cele patru elemente joacã un rol privilegiat īn istoria generalã a umanitãtii, nu e lipsit de interes sã observãm cã majoritatea ritualurilor vrãjitoresti includ trasarea unui cerc care este marcat de cele patru puncte cardinale, īn care sīnt plasate īn mod simbolic cele patru elemente: apã, aer, pãmīnt, foc. Muzica, dansul, ofrandele, mãstile, riturile care implicau pīinea si bãutura jucau si atunci ca si acum un rol īnsemnat īn economia ritualului.
Ce anume s-a īntīmplat o datã cu venirea triburilor indo-europene si a zeitãtilor lor masculine si rãzboinice? Marija Gimbutas presupune o hibridizare treptatã a celor douã culturi. Zeii īnvingãtorilor au ocupat astfel pozitia principalã īn panteon, īn timp ce zeitele vechii Europe si-au modificat atributele si functiile ocupīnd locul secund: zeita Atena este fosta zeitã-pasãre, Hera, mostenitoarea zeitei-sarpe, a devenit sotia lui Zeus etc. “Religia veche europeanã centratã pe cultul zeitãtilor feminine a devenit clandestinã si a fost continuatã de populatia subjugatã, īn primul rīnd de bunica si de mama familiei. Cīteva dintre vechile traditii, īn special cele legate de ritualurile nasterii si mortii ori fertilitãtii pãmīntului au continuat īn cīteva regiuni chiar pīnã īn zilele noastre”[27].
Este posibil ca o parte din aspectele vechii religii europene sã fie recuperate, īntr-o formã sau alta, de cãtre neopãgīnismul contemporan, īn special īn cadrul traditiilor vrãjitoresti.

Sursa: “Journal for the Study of Religions & Ideologies” - http://www.jsri.ro/
Sus In jos
http://www.thecoven.tk
Leija

avatar

Numarul mesajelor : 17
Varsta : 38
Localisation : Bucuresti
Data de inscriere : 21/10/2006

MesajSubiect: Re: Feminitate si ocultism   Vin Noi 17, 2006 9:26 am

Feminitate si ocultism (partea a IV-a)
de Mihaela Frunza

Vrãjitoria īn contextul spiritualitãtii New Age

Legãtura dintre vrãjitorie si New Age este evidentiatã de vrãjitoarea Argante, care aratã cã o parte a miscãrii feministe, avīnd contingente cu neopãgīnismul anti-crestin si cu miscarea ecologicã se transformã īn cult al vrãjitoarelor, participīnd ca atare la spiritualitatea New Age.
Spiritualitatea New Age este o parte a ceea ce īn antichitate fusese numit gnosis si care reapare astãzi sub forma unui neognosticism cu diverse denumiri: teosofie, antroposofie, miscarea Graalului, scientologie. Pentru Hermann Sculze-Berndt, existã cinci trãsãturi definitorii ale acestei spiritualitãti: depersonalizarea lui Dumnezeu; divinizarea panteistã a omului; derealizarea lumii, realitatea obiectivã fiind declaratã iluzie si loc de joacã al spiritului pur; propovãduirea mīntuirii, de fapt a automīntuirii prin diferite tehnici de dobīndire a stãrii de iluminare; identificarea rãului cu starea de ne-iluminare spiritualã.
Ceea ce se petrece sub denumirea de New Age nu mai este o simplã religie, ci o miscare socialã soteriologicã, “o miscare a constiintelor cutremurate de perspectiva dezastrului global ce pīndeste omenirea īn cazul continuãrii istoriei sub vechea paradigmã a ratiunii burgheze”. Altfel spus, se preconizeazã abolirea paradigmei carteziene a Erei Pestilor si instituirea paradigmei holiste a Erei Vãrsãtorului, care se va petrece simultan cu o īnnoire lãuntricã a omului[28].
Vom īncerca īn īncheierea acestei lucrãri sã vedem īn ce fel se īncadreazã vrãjitoria īn acest complex mistico-esoteric care este spiritualitatea New Age. Tibusek considera cã existã patru trãsãturi comune a tuturor grupãrilor miscãrii New Age:
1) Lumea vizibilã, materialã nu e singura realitate. Aceastã afirmatie nu este dezmintitã de “traditia reinventatã a vrãjitoriei”, īnsã īn cazul acesteia din urmã se manifestã ceea ce Susan Starr Sered numea o orientare centratã pe lumea de aici, implicit lumea vizibilã si materialã.
2) Lumea e un sistem holistic, īn care omul e īnchis. Divinitatea e identicã cu universul, acesta fiind trupul ei. Omul este de sorginte divinã (o pãrticicã de divinitate). Cu aceste consideratii vrãjitoria contemporanã nu poate fi decīt de acord: zeita/zeul sīnt imanenti acestei lumi, pãmīntul este trupul ei/lui, respectiv o totalitate organicã din care omul face parte la rīndul sãu.
3) Īn om sãlãsluieste (īn paraginã) un potential care trebuie desfãsurat prin meditatie si diverse psihotehnici. Aceastã afirmatie vine īn continuarea practicilor vrãjitoresti de initiere a adeptilor si de revelare a propriilor puteri ascunse īn interior[29]. Pe līngã meditatie (care joacã un rol important īn special īn traditia Wicca, existīnd cãrti si manuale īn care sīnt propuse diverse tipuri de meditatie) sīnt preferate de regulã ritualurile colective (de vindecare, de īncãrcare energeticã etc.).
4) Toti adeptii New Age cred īn venirea unei ere noi, īn care acest potential va fi pe deplin desfãsurat si va produce efecte benefice. Īn functie de traditie, adeptii vrãjitoriei īmpãrtãsesc aceastã convingere. De pildã, vrãjitoarele feministe asteaptã venirea unei epoci īn care domnia patriarhatului sã fie abolitã. Probabil cã aceastã componentã eshatologicã diferã īn ce priveste modul concepere al noii ere.
La toate acestea se poate adãuga faptul cã ambele tipuri de organizatii – atīt cele new-age-iste cīt si cele vrãjitoresti – preferã o structurã īn retea, evitīnd ierarhiile exterioare si rigide ale paradigmei carteziene.
Dupã cum se poate observa din consideratiile de mai sus, vrãjitoria se īncadreazã printre grupãrile ce se reclamã de la spiritualitatea New Age. Existã īnsã unele trãsãturi care diferentiazã vrãjitoria de celelalte miscãri new-age-iste. Mai īntīi, spiritualitatea New Age privilegiazã dimensiunea spiritualã a mīntuirii omenirii īn termeni de trezire sau de iluminare. Dimpotrivã, vrãjitoria – īn principal cea feministã, este tentatã mai degrabã sã denunte gīndirea “dualistic-patriarhalã” aflatã īndãrãtul unor concepte opuse de tip spirit-materie si sã īncerce o reabilitare a termenului defavorizat.
Īn al doilea rīnd, miscarea New Age este extrem de complexã – ea angajeazã un aparat teoretic la nivelul unei filosofii a transfomãrii, a unei noi fizici a ordinii implicite si a unor paradigme noi īn psihologie, psihiatrie si pedagogie. Traditia reinventatã a vrãjitoriei nu presupune nimic de acest gen, īn ea prevalīnd dimensiunea practicã, efectivã, cea care face lucrurile sã se īntīmple fãrã a se mai īntreba dupã care sīnt consecintele lor ontologice sau epistemologice.

Concluzii

Vrãjitoria contemporanã anglo-saxonã este una dintre componentele “nebuloasei mistico-esoterice”. Ea are un statut aparte atīt printre practicile contemporane ale vrãjitoriei cīt si printre religiile dominate de femei. Dintre curentele filosofice recente se īnrudeste īndeaproape cu ecofeminismul, cu care īmpãrtãseste o parte dintre presupozitiile constitutive si din preocupãrile politice. Dintre curente religioase se īnvecineazã cel mai bine cu neopãgīnismul, din care de altfel s-a si desprins. Pe aceastã filierã, rãdãcinile sale par a trimite nu atīt la vrãjitoria medievalã europeanã (fatã de care manifestã un dezacord important prin eliminarea Diavolului) cīt la mai vechiul fond de credinte ce au caracterizat civilizatia matriarhalã a Vechii Europe. Īn fine, vrãjitoria face o figurã aparte si īn contextul spiritualitãtii New Age, īn care se integreazã prin perspectiva sa holisticã si de care se distanteazã prin orientarea sa necentratã pe spiritual.

Note:
[1] Vezi Edward H. THOMPSON Jr. (1995), “Beneath the Status Characteristic: Gender Variations in Religiousness”, īn Journal for the Scientific Study of Religion, no. 30 (4) / 1991, pp. 381-384.
[2] Susan Starr SERED, (1999) ““Woman” as Symbol and Women as Agents. Gendered Discourses and Practices”, īn Myra Marx FERREE, Judith LORBER, Beth B. HESS, (eds.) (1999), Revisioning Gender, SAGE Publications, Thousand Oaks, London, New Delhi, pp. 193-221.
[3] Susan Starr SERED (1999), p. 212.
[4] Nicu GAVRILUTÃ (1998), Mentalitãti si ritualuri magico-religioase. Studii si eseuri de sociologie a sacrului, Polirom, Iasi.
[5] Īntre timp, īn literatura de specialitate au apãrut diversi termeni construiti dupã modelul “nebuloasei mistico-esoterice”. Amintim aici compusul “nebuloasa psiho-misticã” elaborat de Valérie ROCCHI (1998) pentru a explica fenomenele sincretice ale “astrodramei” si ale “visului trezit” (rêve éveillé). (Valérie ROCCHI – “L’astro-thérapie: exemple d’une alliance psycho-religieuse au sein d’une voie de salut séculière” īn Religiologiques, 18/1998.)
[6] Francoise CHAMPION (1996) “Spirit religios difuz, eclectism si sincretisme” īn Jean DELUMEAU (coord.) (1996), Religiile lumii, Humanitas, Bucuresti.
[7] Antoine FAIVRE (1992), L’ésoterisme, PUF, Paris.
[8] Jules MICHELET a scris La Sorcière īn care interpreta vrãjitoaria ca pe o respingere masivã (care a luat forma unei revolte) de cãtre tãrani a crestinismului; Matilda GAGE, īn Women, Church and State a descris vrãjitoarele ca fiind purtãtoare ale unei traditii feminine alternative care putea sã ofere comunitãtii femeilor puteri temute de bisericã; Margaret MURRAY pretindea īn The Witch Cult in Western Europe cã vrãjitoria europeanã era o religie precrestinã a fertilitãtii care a supravietuit īn mediul satelor; īn Maggie HUMM (1995), pp.299-300.
[9] Susan GREENWOOD (1996), “Feminist Witchcraft: A Transformatory Politics” īn N. CHARLES (ed.) (1996), Practising Feminism. Identity, Difference, Power, Routledge, London and New York, pp. 114-115.
[10] Elizabeth PUTTICK (1994), Women in New Religions, Macmillan and St. Martin’s.
[11] Claude RIVIÈRE (1998), “Réactivations et réinterpretations de la magie” īn Religiologiques, 18/1998. Vezi si Jeanne FAVRET-SAADA (1977), Les mots, la mort, les sorts, Gallimard, Paris.
[12] Susan Starr SERED (1994), Priestess, Mother, Sacred Sister. Religions Dominated by Women, Oxford University Press, New York si Oxford, pp. 3-10.
[13] Susan GREENWOOD (1996), pp. 128-129.
[14] Pentru detalii asupra amplorii pe care l-a luat fenomenul “fricii de vrãjitoare” (ca prelungire si precizare a “fricii de femeie”) īn trecut, vezi Jean DELUMEAU (1986) Frica īn Occident (secolele XIV-XVIII). O cetate asediatã, vol. II, Meridiane, Bucuresti.
[15] Pentru exemple de cazuri recente din justitia americanã īn care s-au formulat acuze de vrãjitorie, vezi Jennifer Ann DROBAC (1997), Demonized Women: Accused Witches in Recent Child Custody Case, Legal Studies Colloquium, April 1997.
[16] Īn acelasi sens se situeazã, de exemplu, si preocupãrile eticii feministe a grijii. Pentru o prezentare succintã, vezi Alison M. JAGGAR (1996), “Féminisme: l’éthique de la sollicitude” īn Magazine littéraire, 345/1996.
[17] Melissa M. WILCOX (1997), Uppity Religion: Z. Budapest and Dianic Witchcraft, presented at the Western Regional meeting of the American Academy of Religion, March, 1997.
[18] Cei mai multii adepti Wicca celebreazã opt sabaturi īn “roata anului” care cad de echinoctii, solstitii si īn cele patru zile de rãscruce – adicã pe data de 1 a lunilor februarie, mai, august si noiembrie. Multi adepti marcheazã pe līngã acestea si esbaturile – ritualuri de venerare īn acord cu o anumitã fazã a lunii (īn general lunã nouã sau lunã plinã).
[19] Conexiunile femeie-naturã sīnt teoretizate si de cãtre ecofeminism. Karen J. WARREN enumerã opt astfel de conexiuni: conexiuni istorice-cauzale, conceptuale, empirice si experientiale, simbolice, epistemologice, politice, etice si teoretice. (Karen J. WARREN, “Introduction” īn Michael ZIMMERMAN, J. Baird Callicott, George Sissions, Karen J. Warren and John CLARK (eds.) (1993), Environmental Philosophy: From Animal Rights to Radical Ecology, Englewood Cliffs, New-Jersey, Prentice-Hall, pp. 253-267.)
[20] Mihaela MIROIU (1996), Convenio. Despre naturã, femei si moralã, Alternative, Bucuresti, pp. 183-185.
[21] Charlene SPRETNAK (1993), “Critical and Constructive Contributions of Ecofeminism” īn Peter TUCKER and Evelyn GRIM (eds.) (1993), Worldviews and Ecology, Bucknell Press, Philadelphia, pp. 181-189.
[22] Monique DUMAIS (1996), “Préoccupations écologique et éthique féministe” īn Religiologiques, 13/1996.
[23] Elizabeth PUTTICK (1994).
[24] Mircea ELIADE (1997), Ocultism, vrãjitorie si mode culturale. Eseuri de religie comparatã, Humanitas, Bucuresti, p. 77.
[25] Marija GIMBUTAS (1989) – “Spiritualitatea Vechii Europe” īn Civilizatie si culturã. Vestigii preistorice īn sud-estul european, Meridiane, Bucuresti, pp.76-123.
[26] Am accentuat īn prezentarea urmãtoare elementele care puteau indica o apropiere īntre cele douã religii. Desigur cã existã numeroa­se alte elemente care le diferentiazã. Pe de o parte, simbolismul religios al vechii Europe este mult mai complex, iar pe de altã parte ritualurile religioase ale noii Europe comportã semnificatii mult diferite.
[27] Marija GIMBUTAS (1989), p. 118.
[28] Bruno WÜRTZ (1992), New Age. Paradigma holistã sau revrãjirea Vãrsãtorului, Ed. de Vest, Timisoara, pp. 7-18.
[29] Nickie CHARLES vorbeste chiar de construirea unei “identitãti magice” prin intermediul practicilor vrãjitoriei feministe, care s-ar opune pulverizãrii identitãtii tipicã postmodernitãtii. (Nickie CHARLES, “Feminist Practices. Identity, Difference, Power” īn Practising Feminism. Identity, Difference, Power, ed. cit., p. 17-18 ).

Sursa: “Journal for the Study of Religions & Ideologies” - http://www.jsri.ro/
Sus In jos
http://www.thecoven.tk
Continut sponsorizat




MesajSubiect: Re: Feminitate si ocultism   

Sus In jos
 
Feminitate si ocultism
Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
UNICORN :: ~religii si credinte~ :: general-
Mergi direct la: